PREDICA PĂRINTELUI CLEOPA LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII: DESPRE IUBIREA VRĂJMAŞILOR

Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii

 71615_pr-cleopa

Despre iubirea vrăjmaşilor 

 

Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blesteamă,
faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc
 (Matei 5, 44)

Iubiţi credincioşi,

Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a arătat că cea mai mare poruncă din lege este dragostea de Dumnezeu, iar a doua, asemenea acesteia, este iubirea aproapelui (Matei 22, 37-39). El a zis că în aceste două porunci se cuprind toată Legea şi toţi proorocii (Matei 22, 40). Dacă acesta este adevărul apoi nimeni nu poate spune că iubeşte pe Dumnezeu, de nu va iubi mai întîi pe aproapele său. Acest lucru îl spune şi Sfîntul Ioan Evanghelistul, zicînd: Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20). Continuă lectura

Predică la Duminica a 19-a după Rusalii: O LEGE (Mitropolitul Augustin de Florina)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII

Zis-a Domnul: precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor tot aşa. Pentru că dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii iubesc pe cei care-i iubesc pe dânşii. Şi, dacă faceţi bine celor care vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi, dacă împrumutaţi pe cineva de la care nădăjduiţi să luaţi, ce mulţumire puteţi avea? Doar şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi binele, şi să daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi atunci răsplata voastră va fi multă, şi voi veţi fi fiii Celui prea Înalt; pentru că El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Aşadar fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este.

(Luca 6, 31-36) 

predica-de-pe-munte

Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor

* * *

O LEGE

,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”

  (Luca 6, 31)

          Iubiţilor, există o lege, care este cea mai veche din toate legile, pe care le-au făcut oamenii, ca să poată să-şi ritmeze armonios legăturile dintre ei şi să trăiască fericiţi. Lege, care nu este crestată pe plăci de marmură sau scrisă pe hârtii şi în ziarele oficiale ale statului. O lege pe care a sădit-o Dumnezeu, care l-a plăsmuit pe om ,,după chipul şi asemănarea Sa” (Facere 1, 26). Şi această lege înnăscută este legea dragostei.
Această lege strigă fiecărui om să iubească. Îi strigă să nu facă niciun rău celuilalt, să nu fure, să nu nedreptăţească, să nu atace onoarea familială a altuia, să nu spună minciuni, să nu defăimeze şi să clevetească, să nu calomnieze pe celălalt, să nu se ducă pe la tribunale şi să facă jurăminte mincinoase, să nu ucidă, să nu ia viaţa altuia. Acestea le strigă legea dragostei. Dar această lege nu se opreşte aici. Înaintează din ce în ce mai mult. Strigă nu numai că trebuie să nu facem răul, ci trebuie să facem şi binele celorlalţi oameni. Flămânzesc? Însetează? Le este frig? Se află într-o situaţie dificilă? Sunt în pericol? Noi nu trebuie să rămânem reci şi indiferenţi. Trebuie să alergăm în ajutorul lor prin toate mijloacele de care dispunem. Şi pâine, şi apă, şi haine, şi cuverturi, şi medicamente, şi orice fel de ajutor, trebuie să-l oferim celorlalţi oameni. Şi aşa cum ne dorim ca ceilalţi oameni nu numai să nu ne nedreptăţească, ci şi să ne ajute, aşa şi noi trebuie să ne comportăm faţă de ceilalţi.
Aceasta este legea înnăscută a dragostei, pe care o exprimă Hristos în Evanghelia de astăzi prin următoarele cuvinte: ,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31).

Continuă lectura

Predică la Duminica a XVIII – a după Rusalii (Pescuirea minunata) – PF Daniel

 

pescuirea minunata

In vremea aceea sedea Iisus langa lacul Ghenizaretului si a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii iesisera din ele si-si spalau mrejele. Intrand in corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat; apoi, sezand in corabie, invata din ea multimile. Iar cand a terminat de vorbit i-a zis lui Simon: departeaz-o la adanc si aruncati mrejele voastre, ca sa pescuiti. Atunci, raspunzand Simon, I-a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi facand ei asa, au prins multime mare de pesti, incat li se rupeau mrejele. Deci au facut semn tovarasilor, care erau in cealalta corabie, ca sa vina sa le ajute. Şi au venit si au umplut amandoua corabiile, de erau gata sa se scufunde. Iar Simon Petru, vazand aceasta, a cazut la picioarele lui Iisus si I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, caci sunt om pacatos; pentru ca il cuprinsese spaima pe el si pe toti cei care erau cu el, din pricina pescuitului atator pesti pe care ii prinsesera; tot asa si pe Iacob, si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarasii lui Simon. Atunci Iisus a zis catre Simon: nu-ti fie frica; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Şi tragand corabiile la uscat, au lasat totul si au mers dupa Dansul. (Luca 5, 1-11)

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Evanghelia Duminicii a XVIII-a dupa Rusalii, de la Sfantul Evanghelist Luca, se numeste Evanghelia pescuirii minunate si evidentiaza o multime de invataturi duhovnicesti in ceea ce priveste taina Bisericii si viata crestinului in general. Sfantul Evanghelist Luca ne arata ca erau doua corabii oprite langa tarmul lacului Ghenizaret, numit si Marea Galileii, iar pescarii care iesisera din corabii curatau mrejele. Mantuitorul Iisus Hristos S-a apropiat de Simon-Petru, care avea una din corabii, si de Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, care aveau cealalta corabie. Continuă lectura

PF Daniel – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

urmarea_lui_hristos

Evanghelia Duminicii după Înălţarea Cinstitei Cruci

(Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos). Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

În Evanghelia Duminicii după Înălţarea Sfintei Cruci, Mântuitorul Iisus Hristos face referinţă la cruce zicând: ‘Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34). Apoi, explică spunând: ‘Cine voieşte să-şi scape viaţa, o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, spune Mântuitorul Iisus Hristos, acela o va mântui’ (Marcu 8, 35). Iar apoi întreabă: ‘Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?’ (Marcu 8, 36-37).

Evanghelia acestei duminici conţine o mulţime de învăţături care se referă la scopul vieţii noastre pe pământ. Mântuitorul Hristos ne învaţă că grija cea dintâi pe care trebuie să o aibă omul în viaţa pământească este mântuirea sufletului, care este mai de preţ decât orice bun trecător din lumea aceasta.

În acest înţeles, Evanghelia ne arată taina mântuirii ca fiind asumare a crucii din viaţa personală, lepădare de sine şi urmare a lui Hristos. Continuă lectura

Predica Mitropolitului Augustin – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

urmarea_lui_hristos

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”.

Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad.Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta.Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos –, trebuie să împlineşti trei condiţii. Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti?

Şi Domnul, Domnul cel răstignit, de pe înălţimea Crucii răspunde fiecăruia care urmăreşte mântuirea sa: Condiţiile sunt trei: „Să se lepede de sine” este prima condiţie. „Să-şi ia crucea sa” este a doua condiţie. Şi „să-Mi urmeze Mie” este a treia condiţie.

Trei condiţii! Nu te teme auzindu-le. Împlineşte-le şi vei afla pace şi odihnă.

Dar ce înseamnă cele trei condiţii pe care le cere Hristos? Lăsând la o parte cea de-a doua şi cea de-a treia condiţie, în această scurtă predică vom vorbi despre prima: lepădarea de noi înşine.

„Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine…”. Continuă lectura