Predica Mitropolitului Augustin – Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

urmarea_lui_hristos

Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape viaţa şi-o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa sa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela şi-o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.

Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”.

Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad.Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta.Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos –, trebuie să împlineşti trei condiţii. Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti?

Şi Domnul, Domnul cel răstignit, de pe înălţimea Crucii răspunde fiecăruia care urmăreşte mântuirea sa: Condiţiile sunt trei: „Să se lepede de sine” este prima condiţie. „Să-şi ia crucea sa” este a doua condiţie. Şi „să-Mi urmeze Mie” este a treia condiţie.

Trei condiţii! Nu te teme auzindu-le. Împlineşte-le şi vei afla pace şi odihnă.

Dar ce înseamnă cele trei condiţii pe care le cere Hristos? Lăsând la o parte cea de-a doua şi cea de-a treia condiţie, în această scurtă predică vom vorbi despre prima: lepădarea de noi înşine.

„Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine…”. Continuă lectura

Rugăciune către Maica Domnului, pentru cei care nu pot învăța (la icoana – „Sporirea Minţii”)

icoana_maica_domnului_sporirea_mintii

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Şi-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti, la cele dinainte de lume, mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştinţa înţelepciunii îi ridici! Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în faţa preacinstitei tale icoane!

Înduplecă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor – dreptate şi ne-căutare la faţa omului, păstorilor – înţelepciune duhovnicească, râvnă şi bună-paza sufletelor noastre, învăţătorilor – smerită înţelepciune, fiilor – ascultare şi nouă, tuturor, duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului.

Şi acum, Maică prealăudată, dă-ne bună sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i către frica de Dumnezeu, înfrânare şi hărnicie.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, ceea ce esti mai cinstită decat heruvimii şi mai slăvită decât serafimii.

Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu, în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre Cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Predica la Taierea Capului Sf Ioan Botezatorului – PF Daniel

taierea capului sf ioan

In vremea aceea a auzit Irod imparatul vestea despre Iisus, caci numele lui Iisus ajunsese cunoscut si zicea ca Ioan Botezatorul s-a sculat din morti si de aceea puterile lucreaza in el. Altii insa ziceau ca este Ilie, iar altii ziceau ca este prooroc, ca unul din prooroci. Dar auzind Irod, a zis: acesta este Ioan caruia eu am pus sa i se taie capul; el s-a sculat din morti. Caci Irod trimitand, prinsese pe Ioan si-l legase in temnita, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip fratele sau, pe care o luase de sotie. Insa Ioan ii zicea lui Irod: nu-ti este ingaduit sa ai de nevasta pe femeia fratelui tau. De aceea Irodiada il pizmuia si voia sa-l omoare, dar nu putea pentru ca Irod se temea de Ioan, stiindu-l om drept si sfant, si il ocrotea; si cand il asculta sta mult pe ganduri si era bucuros sa-l asculte. Dar s-a ivit o zi cu bun prilej: cand Irod de ziua sa de nastere, facea ospat dregatorilor si capeteniilor ostirii si fruntasilor din Galileea. Atunci fata Irodiadei intrand si jucand, a placut lui Irod si celor care sedeau cu el la ospat. Iar imparatul a zis fetei: cere de la mine orice voiesti, si-ti voi da. Şi s-a jurat fetei zicand: orice vei cere de la mine voi da tie, pana la jumatate din imparatia mea. Iar ea iesind a intrebat pe mama sa: ce sa cer? Iar Irodiada a zis: capul lui Ioan Botezatorul. Atunci, indata a intrat grabita la imparat si i-a cerut, zicand: vreau sa-mi dai numaidecat pe tipsie capul lui Ioan Botezatorul. Şi imparatul s-a intristat adanc, dar din pricina juramantului si din pricina celor care sedeau impreuna cu el la ospat nu a vrut sa-i nesocoteasca cererea. Şi trimitand indata pe paznicul temnitei, imparatul a poruncit sa aduca capul lui Ioan. Iar acela mergand; i-a taiat capul in temnita, l-a adus pe tipsie si l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Cand au aflat ucenicii lui, au venit, au luat trupul lui Ioan si l-au pus in mormant. Iar apostolii s-au adunat la Iisus si I-au spus toate cate au facut si cate au invatat pe oameni. (Marcu 6, 14-30)

Sarbatoarea Taierii capului Sfantului Ioan Botezatorul este ultima dintre sarbatorile inscrise cu rosu in calendar din cursul anului bisericesc. Anul bisericesc incepe cu luna septembrie si se incheie cu luna august. Aceasta sarbatoare se adauga in luna august la sarbatorile Schimbarii la Fata a Domnului Hristos si Adormirii Maicii Domnului.Toate aceste trei sarbatori au fost randuite de Biserica pentru a forma in aceasta ultima luna a anului bisericesc un triptic de sarbatori cu semnificatie profetica (eshatologica) privind sfarsitul modului de existenta al lumii actuale, la venirea in slava a Domnului Hristos, cand El va judeca vii si mortii, pentru ca dreptii sa intre in Imparatia Lui care nu va avea sfarsit.Mantuitorul Iisus Hristos S-a Schimbat la Fata inainte de Rastignirea si Invierea Sa pentru a arata cu anticipatie Sfintilor Apostoli Petru, Iacob si Ioan slava Invierii Sale si slava celei de a doua veniri a Sa la sfarsitul veacurilor. Desi Schimbarea la Fata a Domnului s-a petrecut cu putin timp inainte de Patimirile Sale si inainte de Pasti, totusi aceasta sarbatoare a fost randuita de Biserica a fi praznuita nu inainte de Saptamana Sfintelor Sale Patimi, ci in ziua a sasea din ultima luna a anului bisericesc (6 august), pentru a ne reaminti ca in ziua a sasea de la inceputul lumii a fost creat omul dupa chipul lui Dumnezeu, spre a ajunge la asemanarea cu El.  Continuă lectura

Duminica a 9-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)

iisus_cu_petru_pe_mare

În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului. (Matei 14, 22-34)

***

Predica PF Daniel – (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)

***

Predica IPS Bartolomeu -Umblarea pe mare – Potolirea furtunii

Predica PF Daniel – (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)

iisus_cu_petru_pe_mare

În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor. Iar El, dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă, şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului. (Matei 14, 22-34)

***

Sfanta Evanghelie din Duminica a IX-a dupa Rusalii contine o multime de invataturi duhovnicesti, folositoare mantuirii noastre si intelegerii tainei Sfintei Biserici in care este prezent Hristos si pe care Hristos o conduce. In primul rand, Evanghelia ne arata ca, dupa ce in mod minunat a saturat mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, Hristos Domnul Se retrage in munte, in singuratate, ca sa Se roage. De ce? Ca sa ne invete sa multumim lui Dumnezeu pentru orice realizare sau izbanda din viata noastra. De ce Se roaga in singuratate? Pentru a nu fi laudat de multimile pe care le-a saturat prin inmultirea painilor si a pestilor. Dar si pentru a Se concentra deplin in rugaciunea catre Dumnezeu-Tatal. Cand Iisus Se roaga in singuratate, inima Sa se umple de harul iubirii milostive a Tatalui ceresc, pe care o impartaseste apoi multimilor. Continuă lectura