† 17 mai – 18 ani de la nașterea în Ceruri a Cuviosului Părinte Ioan Iovan, întemnițat de bolșevici între anii 1955-1964
„Indiferenţa religioasă a lumii de astăzi e cea mai grea boală - un nou ateism. E ca şi cum ai face cruce pe comunismul vechi. Avem o vigoare creştină străbună care ne va ajuta să vedem, în sfârşit, lumina"
Mărturia Părintelui Ioan despre perioada petrecută în închisoare și revizuirea busolei conștiinței pentru tineri: „Mâncam foc şi mă gândeam numai la o moarte de mucenic. Doream să mor în genunchi, rugându-mă. A trebuit să trec prin atâtea încercări, ca să-mi dau seama că celula temniţei este tot o chilie călugărească.
Ca să fii puternic, trebuie să-L ai pe Dumnezeu alături mereu. În închisoare, mă gândeam în fiecare zi că Dumnezeu închide cheia celulei, nu gardianul. Oriunde te poţi mântui. De aceea zic că tinerii să-şi revizuiască busola conştiinţei, păzind ca îndreptarea lor să fie neabătut spre divinitate. Indiferenţa religioasă a lumii de astăzi e cea mai grea boală - un nou ateism.
E ca şi cum ai face cruce pe comunismul vechi. Să nu rătăcim, ajungând în situaţia celui care jos nu vrea, iar sus nu poate. Avem o zestre enormă, aceea de a fi născuţi, şi nu făcuţi creştini. De aici vine şi optimismul meu. Avem o vigoare creştină străbună care ne va ajuta să vedem, în sfârşit, lumina"