Pr. Savatie Baștovoi a oferit mai multe clarificări, după ce Adrian Papahagi a anunțat că vrea ca Biserica să schimbe Crezul ortodox. Profesorul din Cluj nu mai vrea cuvântul „sobornicească” și-l vrea scos din simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe. El spune că ar fi un „slavism obscur”, pe care „poporul nu-l înțelege”. Mai jos aveți postarea lui Papahagi și comentariul argumentat, corect, al pr. Savatie Baștovoi.
Postarea lui Papahagi
„Iară, un prim pas spre reunificarea Bisericii: catolicii renunță definitiv la adaosul “filioque” (la care nu țin chiar atât de mult cum credem noi), iar noi, ortodocșii, renunțăm la calendarul greșit folosit selectiv, de Paști dar nu și de Crăciun, și sărbătorim în sfârșit Paștele (și implicit Înălțarea) împreună cu restul creștinătății, după cum au stabilit Părinții la Niceea.
Am putea de asemenea să înlocuim slavismul obscur “sobornicească” din Crez, pe care poporul nu-l înțelege, cu traducerea curentă a grecescului “katholike”, adică “universală”.
Cred într-una, sfântă, universală și apostolică Biserică (εἰς μίαν ἁγίαν καθολικὴν καὶ ἀποστολικὴν ἐκκλησίαν·).Așa, poate lumea ar înțelege mai bine ce mărturisește la liturghie: o Biserică unică și universală.
Dacă asta mărturisim, să facem eforturi spre unificarea Bisericii, nu spre menținerea schismei întru bucuria celui potrivnic!” a scris Papahagi pe o rețea socială.
Postarea pr. Savatie Baștovoi
''Sobornicitatea ortodoxă este contrară papismului catolic. Cuvîntul "Собор" are mai multe sensuri, printre care sinod, adunare, biserică mare. Sinodalitatea invocată în Crez deosebește Ortodoxia de papismul construit pe autoritatea unui singur om.
Noi sîntem sobornicești, adică ne întemeiem credința pe autoritatea sfintelor soboare (sinoade) și apostoli. Noi nu ascultăm de un papă și, de aceea, papa nu ne poate dicta modificări de Crez.
Și dacă nu o poate face papa, nu o poate face nimeni! Sîntem sobornicești, adică orice mărturisire este pusă la judecata soborului, trebuie să fie recunoscută ca fiind dreaptă de soboarele bisericilor din toată lumea și conformă cu sinoadele ecumenice.
Sensul slavon al ecumenicității Bisericii a fost întemeiat de doi greci, Sfinții Kiril și Metodie într-o perioadă în care Roma o apucase pe calea papismului vrînd să tragă după sine și pe greci. Anume sobornicitatea este temeiul Bisericii, înțeleasă ca moștenitoare a credinței sfintelor soboare ecumenice, fiind opusă papismului care a lipsit pleroma credincioșilor de orice amestec în formularea doctrinei.
A echivala termenul "sobornicesc" cu "universal" nu mai înseamnă azi să ne întoarcem la greci și filozofia lor, ci este o plonjare în relativizarea credinței. În condițiile generate de epoca "post-adevărului", cuvîntul "universal" nu mai are nimic din încărcătura lumii antice, ci se traduce ca ceva acceptat de toți, bun pentru toți, ceva "cu de toate". Fix cum este și credința celor preocupați să ne schimbe calendarele și Crezul, fiind ba mai catolici decît papa, ba mai greci decît grecii Kiril și Metodie.
Sper să nu prindem vremea cînd preoții nu vor mai sluji în sobor, ci în univers și nu vom mai avea un sobor de arhierei, ci un univers de arhierei. Cuvintele se golesc de sens sau capătă sensuri noi, ba chiar și sensuri contrare, în funcție de epocă și mediul care le folosesc. Cuvîntul "sobornicească", cu referire la Biserică, este unul strict bisericesc și care nu a fost folosit, în limba română, dar nici în cele slave, decît cu sensul de sinodalitate preocupată de păstrarea dreptei credințe. A discuta acest termen ca pe un cuvînt dintr-o gazetă clujeană denotă neseriozitate.
Tuturor celor ce mărturisesc sobornicitatea Bisericii și îi iubesc pe Sfinți, le urez pace și le zic:
HRISTOS A ÎNVIAT!''.