Călugărul... alcoolic. Odată, în Sfântul Munte Athos, trăia un călugăr în Karyes. Acesta bea zilnic și se îmbăta, devenind pricină de sminteală pentru pelerini.
La un moment dat, a murit, iar câțiva credincioși, ușurați de această veste, au mers la Sfântul Paisie Aghioritul pentru a-i spune cu mare satisfacție că această mare problemă fusese în sfârșit rezolvată.
Însă Părintele Paisie le-a răspuns spunându-le ceea ce știa despre moartea acelui călugăr: că văzuse o mulțime de îngeri venind să primească sufletul lui. Pelerinii au rămas uimiți și au protestat. Unii au încercat chiar să-i explice Părintelui Paisie despre cine era vorba, crezând că bătrânul nu înțelesese.
Atunci bătrânul le-a spus:
- Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, cu puțin înainte de Catastrofa din Asia Mică, când turcii adunau copiii. Ca să nu-l ia de lângă părinții lui, aceștia îl luau cu ei la muncile câmpului și, ca să nu plângă, îi puneau rachiu în lapte ca să adoarmă. Astfel, crescând, a devenit dependent de alcool.
Mai târziu, după ce a primit răspunsuri descurajatoare de la diferiți medici și a înțeles că nu poate întemeia o familie, a urcat în Sfântul Munte și s-a făcut călugăr.
Acolo a găsit un bătrân duhovnicesc și i-a mărturisit că este alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă pocăință și rugăciune în fiecare seară și să o roage pe Maica Domnului să-l ajute să reducă măcar cu un pahar cantitatea pe care o bea.
După un an, cu multă luptă și pocăință, a reușit să reducă cele 20 de pahare pe care le bea la 19 pahare. Lupta a continuat ani de zile și a ajuns să bea doar 2-3 pahare, dar chiar și cu acestea se îmbăta.
Oamenii vedeau de ani de zile un călugăr alcoolic care îi scandaliza pe pelerini. Dumnezeu însă vedea un luptător care, cu mare osteneală, se străduia să-și biruiască patima.
Fără să știm de ce încearcă fiecare om să facă ceea ce face și ce lupte poartă în ascuns, cu ce drept judecăm noi efortul lui? - Din învățăturile Sfântul Paisie Aghioritul.