În tot timpul, Sfântul Luca al Crimeei, fiecare operatie o începea și o termina cu rugaciune catre Maica Domnului, iar curățarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfantul in semnul crucii, spre ajutor.
Mai înainte de a începe operaţia, viitorul episcop îşi făcea întotdeauna semnul crucii şi se ruga concentrat, întorcându-se către icoana Maicii Domnului care a atârnat mulţi ani în sala de operaţie a spitalului orăşenesc. Doctorii atei au încetat până la urmă să dea atenţie acestui fapt, dar credincioşii îl socoteau un lucru cât se poate de obişnuit. La începutul anilor 1920, una dintre comisiile de revizie a dispus să fie dată jos icoana.
Drept răspuns, Valentin Felixovici, acesta era numele său de mirean, a plecat din spital, declarând că se va întoarce doar după ce icoana va fi pusă la locul ei. Potrivit amintirilor profesorului L.V. Oşanin, comisia s-a pronunţat la modul că „sala de operaţie este a statului. La noi Biserica este separată de stat. Dacă chirurgul vostru vrea să se roage, nimeni nu îl împiedică, dar să îşi ţină icoana acasă”.
Sfântul Luca al Crimeei, a repetat că nu se va întoarce în sala de operaţie. Între timp însă, un membru de partid important şi-a adus la spital soţia în vederea unei operaţii care nu suferea întârziere. Femeia a declarat categoric că doreşte să fie operată de Voino- Iaseneţki- (Sfântul Luca al Crimeei de mai târziu).
„A fost chemat la camera de gardă”, scrie profesorul Oşanin. „A repetat că îi pare foarte rău, dar potrivit convingerilor sale religioase nu va intra în sala de operaţie până când icoana nu va fi pusă la loc..
.
Soţul bolnavei şi-a dat cuvântul de onoare că icoana va fi a doua zi la locul ei dacă bolnava este operată fără întârziere. Iaseneţki a intrat imediat în aripa de chirurgie şi a operat-o pe femeie, care s-a însănătoşit complet. În dimineaţa următoare, icoana atârna într-adevăr la locul ei.