Mergeţi să vă spovediţi! Prima spovedanie e grea, pentru că în toată viaţa ta, poate de când erai copil, nu te-ai mai spovedit. Şi în toată viaţa asta a ta ai adunat păcate, şi păcate, şi păcate, de care tu singur te ruşinezi. Este foarte greu să faci prima spovedanie. Pentru că nu te-ai spovedit 10, 15, 30, 70 de ani şi când te uiţi în urmă, la mulţimea păcatelor tale, zici: „Mi-e ruşine să mă spovedesc!”.
Nu ţi-a fost ruşine să le săvârşeşti, dar te ruşinezi să le mărturiseşti, să le aduci în faţa lui Dumnezeu şi să spui: „Doamne, iartă-mă pentru toate păcatele mele!”. ,,Rușinea" de a te spovedi curat cu umilință este gând de la diavol... Clar ca ,, bună ziua " ! ! !
Trebuie să depăşeşti acest prag, care e unul demonic.
Opoziţia la spovedanie n-o faci tu, o face demonul mândriei din tine, căci dacă ai fi umilit, ai veni să te spovedeşti. Şi uiţi că păcatele acelea ale tale Dumnezeu le cunoaşte şi le ţine minte mai bine decât tine. Mergeţi şi spovediţi-vă şi a doua spovedanie va fi mult mai uşoară! Iar împărtăşirea este condiţia obligatorie pentru mântuire. După Botez, împărtăşirea e cel mai important act pe care îl puteţi face.
Ştiţi că în Biserica Ortodoxă nimeni nu se împărtăşeşte fără post şi fără spovedanie. Indemnul meu din inimă este: postiţi, curăţiţi-vă sufletul şi inima, iertaţi şi cereţi iertare, spovediţi-vă şi primiţi cu cinste şi cu vrednicie Trupul şi Sângele Domnului, fiindcă spune Sfântul Apostol: „Cine mănâncă Trupul şi bea Sângele Domnului Iisus Hristos fără vrednicie, osândă sieşi mănâncă şi bea”.
Pocăiţi-vă şi mergeţi să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi. Nu există mântuire fară spovedanie şi împărtăşire.
Și apropo de spovedanie...
Vă redau în rândurile de mai jos o minune contemporană cu noi în ceea ce privește Sfânta Taina a spovedanie...
,, Femeie complet surdă, a ascultat tot ce i-a spus duhovnicul ei la mărturisire.
Bătrânul Parthenie, actualul stareț al Mănăstirii Sf. Pavel de pe muntele Athos, a mărturisit odată cum o femeie complet surdă, care a venit la spovedit, a primit Dar de la Dumnezeu, ca doar la vremea tainei spovedaniei să i se ridice complet surzenia, ca să poată să asculte tot ce-i spunea duhovnicul ei.
De îndată ce a ieșit în oraș, familia ei s-a întrebat ce fel de mărturisire ar fi putut ea oare avea, când, de fapt, nu putea purta nici un dialog și să primească sfaturi, deoarece nu l-ar fi putut auzi pe părintele duhovnicesc.
Dar după spovedanie, însuși Bătrânul i-a asigurat că s-a făcut o mărturisire perfectă, adică femeia complet surdă nu doar că a vorbit, dar a și auzit și a ascultat tot. Au rămas uimiți! Acest lucru se vedea și se simțea și în viața femeii, căci asculta de sfaturile ce le primise de la el. Atunci când bătrânul nostru le-a spus povestea, nu-și mai puteau opri lacrimile de uimire și fericire în același timp, și dădeau slavă lui Dumnezeu cel atât de minunat în toate tainele și lucrările Lui cu noi! "
Întâmplarea a fost menționată de fratele Arsenios Katerelos într-un interviu radio cu Fr. Joel Constantaros - text preluat de pe pagina de Facebook a pr. Teodor Ciurariu.