Cum trebuie să fie un adevărat preot conform învățăturilor mitropolitului Visarion Puiu (1879–1964).
Răspunsul se regăsește în următoarele principii esențiale publicate în cartea sa „Preoții satelor”, în anul 1925, pe când ierarhul era episcop al Hotinului.
1. Preoţii sunt luminători ai lumii.
2. Preotul trebuie să aibă Biblia totdeauna în mână, totdeauna sub ochi, totdeauna în inimă. Un adevărat preot este întotdeauna un tâlcuitor bun al acestei cărţi.
3. Darul învăţării preotului trebuie să fie îndoit: prin viaţă şi prin cuvânt. Viaţa sa trebuie să fie explicarea simţită a învăţăturii sale.
4. Uşa preotului trebuie să fie deschisă la orice ceas celui ce-l deşteaptă, candela aprinsă totdeauna, toiagul totdeauna la îndemână.
5. Preotul nu trebuie să cunoască nici anotimpuri, nici depărtare, nici molimă, nici soare, nici zăpadă, când e vorba de a duce împărtăşania bolnavului, vinovatului sau celui ce se stinge.
6. Preotul nu trebuie să aibă înaintea lui nici bogat, nici sărac, nici mic, nici mare, ci oameni, adică fraţi în necazuri şi speranţe.
7. Un preot de sat ce are o casă trebuie ca locul din jurul acelei case să fie cât se poate de curat, iar grădina să-i fie presărată cu pomi roditori şi cu flori.
8. Preotul trebuie să-l înveţe pe săteanul său modul de nutriţie corect şi corespunzător, deoarece numai preotul cunoaşte aceste lucruri.
9. O altă lucrare importantă pe care preotul nu trebuie să o scape din vedere e modul cum ţăranii noştri îşi cultivă pământul.
10. Prima grijă a preotului nou venit în sat trebuie să fie curăţenia bisericii şi ordinea cimitirului, căci o biserică curată, având împrejur o grădină cu pomi sau flori, este un semn după care se poate cunoaşte valoarea preotului.
11. Se cuvine ca preotul să lucreze la dezvoltarea simţului frumosului în poporul de la ţară către tot ceea ce este adevărat, frumos şi bun.
12. Preotul să descopere acel tezaur nepreţuit ce zace ascuns în sufletul omului de la sat.
13. Preotul să dezvolte sentimentul naţional în săteni, sentiment care astăzi este încă adormit, făcându-i conştienţi de faptul că sunt români, că au o ţară a lor, că sunt urmaşi de viteji.
14. Un preot care îşi îndeplineşte conştiincios datoriile sale ajunge a fi în satul său ceea ce un bun împărat este pentru împărăţie.
15. Preotul trebuie să se deosebească în bine din toate punctele de vedere de ceilalţi oameni. El trebuie să fie model în viaţa casnică, în raporturile cu autorităţile, în vorbire şi purtare.
16. Să nu considere preotul niciodată preoţia drept o "carieră", ci o "chemare", şi potrivit acestei chemări este dator să trăiască.
17. Adevărata răsplată să nu o aştepte aici, ci sus, la Dreptul Judecător.
18. Sublimă este preoţia creştină.
Alte îndemnuri publicate în Revista Eparhiei Hotinului:
1. Ai tu pe masa ta cartea ce cuprinde Sfintele Evanghelii? Să o citeşti mereu în fiecare zi.
2. Ce fapte bune ai făcut pentru alţii până astăzi?
3. Câţi păcătoşi ai întors la dreapta credinţă?
4. Câţi săraci ai miluit?
5. La câţi bolnavi ai dăruit ajutor?
6. Câte văduve şi săraci ai sprijinit?
7. Câţi orfani ai ajutat?
8. Câţi păcătoşi ai îndreptat?
9. Pe câţi învrăjbiţi ai împăcat?
10. Câţi străini ai primit şi hrănit?
11. Câte nedreptăţi ai înlăturat?
12. Cât ai ridicat credinţa şi viaţa din parohia ta?
13. Preoţii să nu-şi radă barba şi mustăţile, să poarte haine închise la culoare şi încălţăminte neagră.
14. Preoţii sunt datori să se salute când se întâlnesc, chiar dacă sunt din eparhii diferite