Filosoful creștin Vasile Băncilă († 10 iunie 1979), ucenic al Profesorului Nae Ionescu: „Românii nu aderă la nimic”
Studiu de caz: reacția românilor după votarea Constituției din 1938, prin care se cosfințea juridic dictatura regală a lui Carol al II-lea
În februarie, Românii au declarat și iscălit tot ce li s-a cerut de autorități: asta a înșelat pe oficiali. Fiindcă n-au cunoscut psihologia românească (și nici eu n-am cunoscut-o destul de bine, căci altfel nu m-aș fi întristat), care admite ce vor oficialii, dar 𝘯𝘶 𝘢𝘥𝘦𝘳𝘢̆ 𝘭𝘢 𝘯𝘪𝘮𝘪𝘤. Da, să se știe: Românul, prin însăși structura lui, 𝘯𝘶 𝘢𝘥𝘦𝘳𝘢̆ 𝘭𝘢 𝘰𝘧𝘪𝘤𝘪𝘢𝘭 (și, în orice caz, nu se entuziasmează). Dacă veți vedea un Român ce se entuziasmează pentru ceva oficial, să știți că e un 𝘢𝘳𝘪𝘷𝘪𝘴𝘵, un urmaș al ciocoilor.
(În februarie, Românii s-au retras pentru a se organiza: tactică milenară. E un pasivism înșelător. Românul nu aderă la nimic oficial - numai arivistul, și acela din interes. Dacă vrei să înmormântezi o valoare în România, apoi oficializeaz-o!)
În februarie trecut, Românii au cedat în aparență. În felul acesta 𝘴̦𝘪-𝘢𝘶 𝘦𝘤𝘰𝘯𝘰𝘮𝘪𝘴𝘪𝘵 𝘦𝘯𝘦𝘳𝘨𝘪𝘢. Au cedat, dar și-au rezervat pentru mai târziu răspunsul. Poate că atunci nici nu erau pregătiți să moară. 𝘋𝘢𝘳 𝘥𝘦 𝘢𝘵𝘶𝘯𝘤𝘪 𝘴̦𝘪 𝘱𝘢̂𝘯𝘢̆ 𝘢𝘻𝘪 𝘴̦𝘪-𝘢𝘶 𝘧𝘢̆𝘤𝘶𝘵 𝘴𝘰𝘤𝘰𝘵𝘦𝘭𝘪𝘭𝘦. Și multe jertfe la cari nu gândeau, cari nu intrau în ordinea posibilului curent, acum 𝘢𝘶 𝘥𝘦𝘷𝘦𝘯𝘪𝘵 𝘧𝘢𝘮𝘪𝘭𝘪𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘮𝘶𝘭𝘵̦𝘪 𝘙𝘰𝘮𝘢̂𝘯𝘪. Unde se gândeau Românii să renunțe la funcție și să intre la închisoare ori să moară pentru o idee? Se gândea numai o minoritate eroică. Ei bine, acum foarte mulți funcționari s-au obișnuit cu ideea să-și piardă slujba pentru o idee și mulți se gândesc la închisori și chiar la moarte. E ceva! Aceste perspective sunt acum în domeniul posibilului curent pentru Români. E mult. Abia acum se creează un nou tip de Român (binecuvântată fie prigoana, din acest punct de vedere!). Acum, Românii sunt gata -- foarte mulți -- să rămână calici pentru o idee ori să moară; sunt numeroși Români azi cari 𝘢𝘶 𝘰 𝘷𝘪𝘢𝘵̦𝘢̆ 𝘥𝘦 𝘥𝘢𝘵. E splendid!”
Săptămâna Patimilor, 17-23 aprilie 1938
(Vasile Băncilă, 𝘑𝘶𝘳𝘯𝘢𝘭: 1937-1941, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2025, stabilirea textului, îngrijirea ediției, note și indici de Dora Mezdrea, p. 95-96. Pildă pentru prezent, din izvoadele trecutului, în clipe tulburate ale istoriei noastre naționale. Carte tipărită cu câteva zile înainte de săvârșirea din viață a editorului, care nu a mai apucat să o vadă.)
Săptămâna Patimilor, 17-23 aprilie 1938
via Vlad Bilevsky