Fostul deținut politic Octav Bjoza despre Gheorghe Luchian, un gardian de omenie aruncat în temniță de bolșevici. Gheorghe Luchian s-a născut în comuna Ciudei, judeţul Storojineţ (Bucovina), la 22 aprilie 1927, de etnie română, a fost fiul lui Ilie şi Olimpia.
După satisfacerea stagiului militar, s-a angajat ca subofiţer în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Între anii 1958-1960 a fost gardian la penitenciarul din Codlea, secţia deţinuţi politic. Era căsătorit şi avea un băieţel de 6 ani.
Om de caracter, bun la suflet, a dat dovadă de mult curaj. În timp ce colegii lui îi înfometau pe deţinuţi, tratându-i cu răcnete şi cu lovituri de bâtă, el le adresa câte o vorbă bună, ba chiar le dădea câte ceva de mâncare. Colaborând cu deţinuţii politic, îşi risca libertatea. Ducea mesaje în afara închisorii, le aducea deţinuţilor informaţii, ţigări, îmbrăcăminte, chiar alimente şi medicamente.
Ca urmare, a fost reclamat la Securitate de către colegul său de serviciu, plt. adj. Şaramet. Cu participarea acestuia din urmă i s-a înscenat un flagrant. A fost arestat în vara anului 1960, cu mandatul nr. 201/1960.
A fost judecat de Tribunalul Militar Braşov şi condamnat prin sentinţa nr. 278/1960 la 1 an şi 6 luni închisoare corecţională, pentru delictul de călcare de consemn şi nu favorizare a infractorului, cum ar fi fost normal. Aruncat la penitenciarul din Codlea, a fost hrănit şi păzit de foştii lui colegi de serviciu: Şaramet, Nica, Iuga şi Ilie Olteanu. Aceştia din urmă vedeau ce ar fi putut să păţească dacă se arătau omenoşi faţă de deţinuţii politic.
În 10 ianuarie 1961 a fost transferat la penitenciarul din Aiud, de unde a fost eliberat la 12 iulie 1961. A revenit acasă, la familia sa din Braşov. A obţinut un loc de muncă doar la mina de uraniu de la Crucea, pe Valea Bistriţei. A muncit acolo 15 ani şi s-a îmbolnăvit grav. S-a întors acasă şi a murit la doar 61 de ani la 17 decembrie 1988. Ne amintim cu respect şi simpatie de Gheorghe Luchian. (Sursa: Octav Bjoza, Victime și călăi)