Părintele Ioan Istrati a relatat cum a fost profund impresionat de suferința copiilor bolnavi veniți la rugăciune alături de părinții lor. În mijlocul acestor momente apăsătoare, reîntâlnește o fetiță pe care o cunoscuse cu doi ani înainte, când fusese diagnosticată cu autism și nu vorbea deloc. Atunci, părintele Ioan Istrati le spusese părinților că are încredere că micuța va începe să vorbească la timpul potrivit.
Mama îi mărturisește că, după rugăciunile adresate Sfântul Ioan Rusul și împlinirea canonului, fetița a început să vorbească normal, devenind foarte comunicativă. Într-un moment plin de inocență și umor, când este rugată să rostească rugăciunea „Tatăl nostru”, copila recită poezia „Cățeluș cu părul creț”, stârnind râsul tuturor.
Părintele Ioan Istrati încheie întâmplarea subliniind că Dumnezeu iubește inocența copiilor și exprimându-și recunoștința pentru minunile pe care le vede în viața oamenilor.
Pr. Ioan Istrati relatează o mărturie despre ajutorul Sfântului Ioan Rusul
''Rugăciune. Duminică a fost o căldură înăbușitoare. Eram ud leoarcă. Dar mai mult mă durea inima de niște copilași care au venit la rugăciune, cu niște boli cumplite. Stăteam așa stană de piatră și sufletul se face mic de tot ca să nu se sfărâme în bucăți. Îi încurajam pe sărmanii părinți. Dar era prea greu.
Apoi a venit o mămică cu o fetiță foarte frumoasă și jucăușă. Se juca de jur împrejur. Se ascundea după coloana mare de piatră și tot scotea capul. Am reușit să zâmbesc.
După ce am zis să vină părinții cu copii mici care se foiau, a venit și o femeie cu această păpușică.
Eu nu o mai știam. Veniseră acum doi ani. Fetița avea pe atunci 4 ani și nu vorbea niciun cuvânt. Medicii au dat sentința: autism. Dar copilașul era așa de zglobiu, de jucăuș, de nebunatic, încât le-am zis: ăsta nu e autism. Fetița va vorbi când va voi ea. Nu vrea să între în această robie a imitației, unde aude de un milion pe zi Nu-i voie. Ea trăiește în rai.
Mama ei mi-a amintit de astea. Și a adăugat: părinte, după ce am venit la sfinția sa Ioan Rusul (am zâmbit), și am făcut canonul, fetița a început să turuie, cuvinte, apoi propoziții, fraze. Nu-i mai tace gura. Poate îl rugați pe sfânt să o mai potolească.
Muream de râs. Am zis: lasă e foarte bine că vorbește. Are energie multă din sfințenie și nevinovăție.
Părinte, uite, știe și rugăciuni. Tatăl nostru. Hai, zi...
Fetița s-a uitat un pic timidă, a plecat capul ca la serbare, apoi a zis tare:
Cățeluș cu părul creț, fură rața din coteț.
Toți am izbucnit în râs. Era ceva de vis. Mama i-a zis: nu asta, Tatăl nostru.
I-am zis îngerașului: lasă că și pe cățel îl iubește Dumnezeu.
Mulțumim Sfinte Ioan pentru minunile din viața noastră''.- text scris de pr. Ioan Istrati, pe contul sau de Facebook.