„Căutarea mea m-a trecut prin mai multe crize. Iată una din ele: de ce trebuie să ne ducem la biserică, să ne rugăm? Nu ne putem ruga şi acasă? Şi întrebarea asta şi-o pun mulţi, chiar şi astăzi, dar o ridicau și mulţi din generaţia mea. Și, deşi nu mă rugam acasă, găseam că este destul să te rogi acasă.
Aşa că, doar căutam. Nu mă rugam, aşa cum numim noi rugăciunea, dar eram, totuşi, în căutare. Şi am întâlnit o comunitate de baptişti, condusă de un om într-adevăr remarcabil. Am participat la viaţa religioasă, nelegat de forme exterioare, cu gândul că am găsit în forma aceea baptistă, aşa cum era în acea biserică, o formă mai curăţită, mai simplificată a slăvirii lui Dumnezeu. Am rămas acolo cam un an, un an şi jumătate, până când am ajuns, în căutările mele duhovniceşti, în Franţa, într-o enclavă română.
Pr. Rafail Noica: Esenţa Ortodoxiei este firea omului
Deci, în Franţa mă găseam în mediu românesc, unde am continuat căutările mele, mai ales în discuţii cu un om pe care îl apreciam foarte mult pentru simplitatea, pentru smerenia lui şi, în acelaşi timp, pentru adâncimea trăirii lui. Şi, nu atât prin conversaţie, cât printr-o încercare grea prin care m-a trecut Domnul, puţin câte puţin m-a atras Maica Domnului înapoi în Biserica în care am fost născut şi botezat, de data aceasta cu descoperirea că Biserica Ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului.” - din cartea „Celălalt Noica”