Trăim într-o vreme în care preotul este judecat foarte ușor...
Dintr-o fotografie.
Dintr-o bârfă.
Dintr-o vorbă aruncată fără să doară pe cel ce o spune.
Puțini mai văd însă ce este cu adevărat în spatele unei rase preoțești.
Nu văd anii de slujire.
Nu văd oboseala.
Nu văd nopțile în care preotul stă singur înaintea icoanelor și pomenește nume, lacrimi și suferințe.
Preotul nu trăiește doar pentru el.
Viața lui se amestecă zilnic cu durerile oamenilor.
Astăzi botează un copil.
Mâine împacă o familie.
Poimâine aleargă la spital.
Iar peste câteva ceasuri stă lângă un sicriu și încearcă să pună puțină nădejde într-o inimă sfâșiată.
Și de multe ori, în timp ce pe chipul lui este liniște, în sufletul lui este cruce.
Pentru că preotul duce cu el necazurile satului, ale familiilor, ale bătrânilor singuri, ale mamelor care plâng, ale tinerilor pierduți, ale bolnavilor care cer o rugăciune.
Nu știe nimeni câte telefoane primește un preot la miezul nopții:
„Părinte, rugați-vă pentru mine…”
„Părinte, copilul meu este bolnav…”
„Părinte, nu mai pot…”
Iar atunci, omul acela pe care lumea îl judecă atât de ușor îngenunchează înaintea lui Dumnezeu și începe să plângă pentru oamenii lui.
Da… preotul este om.
Greșește.
Obosește.
Cade și el uneori sub greutatea vieții.
Dar, dincolo de toate slăbiciunile omenești, rămâne harul lui Dumnezeu care lucrează prin mâinile lui.
Căci nimic nu este mai greu și mai frumos decât să porți suflete către Hristos.
Să ridici oameni căzuți.
Să aduci pace unde este război.
Să duci lumină unde este întuneric.
Să spui „Hristos a înviat!” în case unde până ieri era numai plâns.
Poate că lumea nu va înțelege niciodată pe deplin jertfa preoției…
Dar Dumnezeu vede fiecare lacrimă, fiecare rugăciune și fiecare cruce purtată în tăcere.
De aceea, să nu uităm să ne rugăm și pentru preoții noștri.
Pentru că și ei au nevoie de întărire.
Și ei duc lupte nevăzute.
Și ei ard, în tăcere, pentru oameni și pentru Biserică.
____________
Preotul când e prinț, când cerșetor, când e cârpă tuturor !
p. s.
Orice scandal din B. O. R. mă apropie și mai mult de Biserica Lui Hristos , pentru că știu că asta se vrea: slăbirea ei,batjocorirea ei...
Si îmi pare tare rău de cei ce se tulbură, de cei ce cârtesc și judecă, făcând exact jocul vrăjmașului.
Mila Lui Dumnezeu să fie cu noi - text scris de pr. Teodor Ciurariu, pe contul său de Facebook.