Profeţia Sfântului Irodion de la Lainici
Foarte mulţi credincioşi din Oltenia şi chiar din Transilvania băteau potecile înguste din Defileul Jiului pentru a ajunge să vorbească măcar o clipă cu Părintele Irodion. Era un adevărat pelerinaj: bolnavi, îndrăciţi, oameni cu fel de fel de necazuri şi apăsări veneau la cuviosul ca la un sfânt şi nici unul dintre ei nu pleca acasă nemângâiat.
Părintele Ioanichie Bălan, despre minunea făcută de Sfântului Irodion de la Lainici
Tradiţia spune că părintele era înainte-văzător. Părintele Ioanichie Bălan, autorul Patericului românesc, povesteşte minunea pe care sfântul a făcut-o cu o femeie care venise la mănăstire pentru a-i aduce lapte: „V-am adus, Părinte, lapte de pomană, de blagoslovenie!", iar Cuviosul i-a răspuns: „Nu este laptele, că nu este de la capra ta!"; "Ba nu, Părinte - a zis femeia, de la capra mea este"; „Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum să primesc, că nu mai este capra ta!" Atunci, femeia vădită şi-a recunoscut păcatul şi din ziua aceea n-a mai pomenit numele necuratului.
Profeţia Sfântului Irodion de la Lainici
În ziua de 3 mai 1900, înainte de a trece la cele veşnice, Părintele le-a vestit ucenicilor săi: „Fiii mei, să ştiţi că, puţin după ducerea mea, schitul acesta va rămâne mulţi ani pustiu. Voi, însă, îngropaţi lângă altar trupul meu şi nu uitaţi făgăduinţele călugăreşti pe care le-aţi dat lui Hristos!". Această proorocie s-a împlinit odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Odată ajunse pe Defileul Jiului, în toamna anului 1916, trupele germane au distrus aproape totul: mănăstirea a fost transformată în grajd pentru cai, odoarele s-au furat, iar arhiva a fost mistuită de flăcări.
Foarte mulţi dintre călugării rămaşi au fost duşi în Germania, unde au sfârşit cu toţii. Timp de 13 ani, la Mănăstirea Lainici n-a mai fost nici o scânteie de viaţă monahală, abia în 1929, Părintele arhimandrit Visarion Toia a reuşit să reorganizeze totul. După ce Cuviosul Părinte s-a mutat la ceruri, mormântul său a devenit un adevărat izvor al Siloamului: foarte mulţi demonizaţi erau vindecaţi, iar bolnavii găseau tămăduire.
Tradiţia spune că unii oameni ar fi răscolit mormântul Cuviosului şi au luat părticele din sfintele sale moaşte. Când s-au împlinit şapte ani de la mutarea sa la ceruri, Cuviosul Părinte Iulian Drighicioiu, unul dintre ucenicii săi, a luat binecuvântare de la episcopie pentru deshumarea părintelui Irodion. Era neputrezit şi răspândea o puternică mireasmă. Moaştele sale au fost aşezate într-un alt sicriu, după care au fost îngropate şi mai adânc, pentru a nu mai fi găsite de evlavioşii căutători. (Sursa: Lumina, autor: Pr Ioniță Apostolache)