A crea o problemă acolo unde ea nu există, cu ajutorul mijloacelor oficiale de informare favorabile guvernului și al finanțării obținute de la băncile asociate cu Noua Ordine Mondială.
A da problemei respective o „dimensiune religioasă”, indiferent de sursă.
A amplifica disproporționat aceeași problemă, făcându-i pe oameni să creadă că universul cotidian a ajuns, dintr-odată, în pericol.
A convinge populația, cu ajutorul psihiatrilor, al sociologilor și al politologilor recunoscuți, că religia înseamnă „fanatism”.
A da în mare măsură publicității presupusele incidente religioase, astfel încât să se demonstreze că viețile oamenilor sunt în pericol și că este necesară intervenția autorităților guvernamentale.
A aduce la locul incidentelor forțe masive, disproporționate, de polițiști și militari — forțe speciale — pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este, în realitate, foarte periculoasă. La toate acestea se adaugă prezența „noilor forțe speciale de intervenție”, cu uniforme și echipamente noi, pentru a obișnui publicul cu imaginea lor, în vederea unor intervenții asemănătoare în viitor.
Apoi, prin intermediul unor politicieni aleși cu mare atenție, a determina populația să-și hărțuiască reprezentanții parlamentari, pentru a obține noi legi menite să le protejeze familia și bunurile împotriva oricărei grupări sau a oricărei credințe religioase nerecunoscute de către guvern.
Toate acestea se numesc „spălare pe creier” și au fost implantate în America în anii 1960.
Ceea ce este important de reținut aici este orientarea din ce în ce mai pronunțată împotriva a tot ceea ce este religios. Aceasta se va amplifica enorm prin apariția unor probleme economice fără precedent, care vor atinge toate păturile societății și îi vor arunca pe toți indivizii într-o stare de profundă nesiguranță.