Deseori se întâmplă ca creștinii, intrând în biserică și privind la icoane sau la chipurile sfinților de pe pereții lăcașurilor sfinte, să-și pună întrebarea: de ce unii sfinți sunt zugrăviți cu anumite unelte sau arme? Și, după cum este obiceiul, fără să întrebe pe „preoții Bisericii” (Iac. 5, 14), încep singuri, în sinea lor, să explice ce ar putea însemna aceasta. Ei bine, dacă viața sfântului este deja cunoscută, atunci se poate da seama bine ce a dorit să redea zugravul icoanei. Trebuie să știm că, în iconografia ortodoxă, fiecare element reprezintă ceva: dacă nu din viața sfântului, atunci ceva simbolic, legat de viața Bisericii. Așa se întâmplă și în cazul icoanei Sfinților Apostoli Petru și Pavel.
Zugrăviți pe icoane, îi putem deosebi pe acești doi Apostoli prin aceea că Sfântul Apostol Petru este zugrăvit cu chei în mâna dreaptă, iar Sfântul Apostol Pavel cu sabie. Care este cauza că unul este zugrăvit cu chei, iar celălalt cu sabie? Voi încerca, pe baza Sfintei Scripturi, să dau un răspuns la această întrebare.
Cheile din icoana Sfântului Apostol Petru înseamnă „Cheile Împărăției Cerurilor”, pe care Domnul nostru Iisus Hristos, în timpul vieții Sale pământești, a făgăduit că le va da acestui mare Apostol pentru mărturisirea lui hotărâtoare că El este „Fiul lui Dumnezeu”. Evenimentul s-a petrecut în felul următor: „Și venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre prooroci. Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. 16, 13-16). Pentru această hotărâtoare mărturisire, Mântuitorul îl fericește pe Sfântul Apostol, zicând: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Mt. 16, 17). Și apoi, ca răsplată pentru mărturisirea pe care el cel dintâi a făcut-o, Mântuitorul i-a zis: „...tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”; apoi mai adaugă Hristos: „și îți voi da ție cheile împărăției cerurilor” (Mt. 16, 18-19).
Sub „Împărăția Cerurilor”, cheile pe care le-a primit Sfântul Apostol Petru se înțelege împărăția darului, sau Biserica, pe care Mântuitorul a făgăduit că o va zidi pe piatra credinței și a mărturisirii lui Petru.
Cum trebuie înțeleasă înmânarea cheilor Împărăției Cerurilor Sfântului Apostol Petru? După obiceiul popoarelor vechi, precum și al evreilor, înmânarea cheilor înseamnă încredințarea stăpânirii asupra casei sau asupra averii (Is. 22, 22; Apoc. 3, 7). Potrivit cu acestea, și cuvintele Mântuitorului: „și-ți voi da ție cheile Împărăției Cerurilor” trebuie înțelese astfel: Sfântului Apostol Petru i s-a dat puterea de a închide și de a deschide intrarea în această împărăție, de a primi în sânul Bisericii sau de a îndepărta de la ea.
De această putere este legată și alta: aceea de a lega și a dezlega păcatele oamenilor. Pentru că numai acela poate să fie membru al Bisericii care, prin pocăință, va primi iertarea păcatelor, iertare care se dă de Dumnezeu prin slujitorii Bisericii. Prin urmare, când Mântuitorul i-a dat Sfântului Apostol Petru cheile, prin aceasta l-a împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor: „și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Mt. 16, 19).
Și deoarece Sfântul Apostol Petru cel dintâi a mărturisit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, tot cel dintâi dintre Apostoli a primit și făgăduința că va avea cheile Împărăției Cerurilor, fiind cel dintâi împuternicit să lege și să dezlege păcatele oamenilor.
Dar oare numai el dintre toți Apostolii a primit această putere? Din contextul Scripturii vedem că Mântuitorul a făgăduit că o va da tuturor Apostolilor. Aceasta se întâmplă doar după câteva zile de la mărturisirea marelui Apostol: „ori câte veți lega pe pământ, le spune Hristos, vor fi legate și în cer, și ori câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în cer” (Mt. 18, 18). Doar după Învierea Sa, El a dat această putere atât Sfinților Apostoli, cât și urmașilor lor, episcopi și preoți. Arătându-Se ucenicilor Săi după Înviere, El a suflat asupra lor și le-a zis: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (In. 20, 22-23).
Deci, când vedem pe icoană pe Sfântul Apostol Petru cu cheile în mână, trebuie în primul rând să ne amintim și să preamărim mărturisirea lui hotărâtoare a dumnezeirii lui Iisus Hristos. Iar în al doilea rând, în fața Sfântului Apostol Petru, care ține în mână cheile, noi trebuie să vedem chipul sau simbolul stăpânirii bisericești, care are împuternicire de la Domnul nostru Iisus Hristos să lege și să dezlege, să ierte și să nu ierte, să deschidă și să închidă intrarea în Biserică (Mt. 18, 17).
„Biserica leagă, spune Fericitul Augustin, și Biserica dezleagă. Biserica întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos (Efes. 2, 20), leagă și dezleagă; să se înfricoșeze deci și cei legați, și cei dezlegați; cei dezlegați să nu cadă iar sub aceeași osândă, iar cei legați să nu rămână în aceeași stare pentru totdeauna, având în vedere că în afară de Biserică nu se poate primi dezlegare.”
Sfântul Apostol Pavel este zugrăvit pe icoane cu sabia în mână. Care este cauza? De ce cu sabia și ce înseamnă această sabie?
Sabia înseamnă propovăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori, în scrierile sale, Apostolul Pavel înfățișează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creștinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită care-l așteaptă cu căpeteniile, domniile și stăpânirile veacului acestuia și împotriva duhurilor răutății celor de sub cer, Sfântul Apostol, pentru izbânda acestei lupte, dă sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovnicești, între care arată și sabia duhovnicească, sub care, după cum lămurește el, trebuie să înțelegem cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 6, 12, 17).
În epistola sa către Evrei, ca să arate puterea și lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel îl aseamănă cu o sabie ascuțită de amândouă părțile, arătând că acest cuvânt lucrează mai puternic decât ea: „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evr. 4, 12).
Sfântul Apostol Pavel mai târziu decât toți ceilalți Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă la propovăduirea acestui cuvânt, după cum el însuși a mărturisit despre sine, s-a „ostenit mai mult decât toți Apostolii” (1 Cor. 15, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. 9, 1), marele Apostol, după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovnicești, și-a dedicat toată viața predicării cuvântului lui Dumnezeu, cu scopul de a aduce la picioarele lui Hristos cât mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor al lui Hristos; pe unii îi învăța cu cuvântul, pe alții îi îndruma în scris, prin epistole.
Trebuie să avem în vedere că acest înfocat slujitor al lui Hristos, care neîncetat, zi și noapte, lucra cu sabia cuvântului lui Dumnezeu (Fapt. 20, 27-31), care și altora a poruncit să se înarmeze cu aceasta, numai el dintre toți Sfinții Apostoli, fiind scutit, ca cetățean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. 16, 37-39; 22, 25-29), și-a sfârșit viața pământească tot prin sabie. Socotindu-se tăierea capului ca o pedeapsă de cinste la romani.
Deci, văzând pe Sfântul Apostol Pavel ținând în mână sabia, ceea ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, noi mai întâi trebuie să ne amintim și să slăvim slujirea lui înfocată la răspândirea credinței creștine, care a încetat numai după ce s-a sfârșit prin sabie.