Cuvioasa Elisabeta de la Pasărea – floare duhovnicească a Bucovinei și a munților Neamțului. Vineri,5 iunie, la Mănăstirea Pasărea, va avea loc un eveniment deosebit pentru Ortodoxia românească: canonizarea oficială a Cuvioasei Elisabeta, una dintre marile nevoitoare ale neamului nostru.
Născută pe meleagurile binecuvântate ale Bucovinei, Cuvioasa Elisabeta a ales încă din tinerețe calea lepădării de sine și a slujirii lui Dumnezeu. Cu o credință neclintită și o dragoste adâncă pentru rugăciune, și-a petrecut mulți ani în nevoință, smerenie și ascultare, atât în mănăstiri, cât și în liniștea munților Neamțului, unde și-a desăvârșit viața duhovnicească.
Cei care au cunoscut-o mărturisesc despre blândețea, înțelepciunea și puterea rugăciunii sale. A fost un model de răbdare, de jertfelnicie și de iubire față de Dumnezeu și de aproapele. Viața ei simplă, dar plină de har, a lăsat urme adânci în sufletele celor care au întâlnit-o.
Sfinții contemporani cu noi...
Am cunoscut-o și eu pe Sfânta Elisabeta acum mulți ani în urmă.
Mergeam la spovedanie în Postul Mare la mănăstirea Rarău...Era începutul primăverii...
Zapada începuse a se topi și a ,, umfla " pâraiele, muntii erau plini de,, vestitorii primăverii"
Pe atunci mă spovedeam la Părintele Veniamin Baican. Mi-a fost duhovnic până a trecut în veșnicie. Era un duhovnic blând, bun și comunicam bine cu el imi era de mare folos duhovnicesc iar drumul până acolo trebuie să recunoaștem e unic. Acum este și mai frumos de cand l-au modernizat Acolo a fost stareț o vreme Sfântul inchisorilor Daniil Sandu Tudor
În mașină eram cu preoteasa și cele două fete ale mele Xenia și Teodora care uneori tresăreau îngrijorate la câte un hop mai adânc îngrijorate și de prăpastia amețitoare ce se observa în apropiere la cativa centimetri în dreapta mașinii. Ieșind din curbele astea periculoase în fața noastră apare o poiana foarte frumoasă, însorită din care ieseu aburii dimineții...
Zăresc în apropiere un buștean scobit în care se scurgea un izvor și cum terminasem ceaiul și nu aveam apă în mașină opresc să iau o sticlă. Preoteasa rămâne în mașină cu fetele iar eu voiniceste urc pe niște stânci cu sticla în mână până la izvor...
Acolo surpriză! Întâlnesc două maici foarte slăbuțe iar una dintre ele avea fața nefiresc de albă ca o năframa de borangic. Mi-am dat seama că sunt pusnice...eu citind deseori despre existenta pusnicilor din munții Rarău și Giumalău. Le salut și port o conversație scurtă iau apă în sticlă și le rog să-mi permită să fac o fotografie cu ele și cu fetele mele
Aparatul de fotografiat îl aveam în mașină... încă nu erau telefoanele performante de acum...
Cât m-am întors până la mașină și am revenit cu Xenia și Teodora ele au dispărut.
Nu cred că trecuse cinci minute... Am făcut o mare greșeală ca le-am tulburat cu prezența mea și mai ales cu dorința de a le fotografia....
Ce este interesant că în poiana aceea era foarte mult spațiu liber fără copaci nu se observa nici o peșteră sau stânci iar ele au reușit atât de repede să plece pentru a evita fotografierea.
Probabil că aveau vreun bordei bine camuflat în apropierea izvorului dar în ciuda strădaniilor mele, a fetelor, nu l-am identificat.
Nici nu am mai insistat deoarece mi-am dat seama că le deranjam.
În lunile următoare și mereu mai ales acum după canonizare am povestit călugărilor din zonă despre întâlnirea mea și ei mi-au confirmat existența lor... deasemeni cunosc și pe fostul ei duhovnic de la o mănăstire din apropiere care o spovedea și împărtașea pe Sfânta frecvent... desigur nu în fiecare duminică așa cum e,, moda acum "
Cum este trendul.
Călugării ăștia însă doresc să-și păstreze anonimatul și eu le respect dorința lor care desigur este și dorința Sfintei. Canonizarea sa este o recunoaștere a sfințeniei unei vieți trăite în ascultare și rugăciune, dar și o binecuvântare pentru Bucovina și pentru întreg poporul român.
Doamne, cât de minunat lucrezi prin oamenii smeriți! Din satele și munții noștri ai ridicat o nouă sfântă care să ne fie călăuză și mijlocitoare înaintea Tronului Tău.
Cuvioasă Maică Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! - text preluat de la pr. Teodor Ciurariu, de pe Facebook.