Pe data de 5 mai în fiecare an, creștinii ortodocși cinstesc cu mare evlavie pe Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic, Marele Tămăduitor și Grabnicul Ajutător întru toate nevoile. De asemenea, Sfântul Mucenic Efrem este și marele Făcător de minuni, ajungând unul dintre cei mai cunoscuți Sfinți ai Bisericii Ortodoxe.
Unde s-a născut Sfântul Efrem cel Nou
După tradiția și sinaxarul Bisericii noastre, Sfântul Efrem s-a născut în Grecia, pe data de 14 septembrie 1384, chiar de ziua Sfintei Cruci). Sfântul Efrem a rămas orfan de tată încă de mic copil, a fost îngrijit, împreună cu ceilalți 6 frați ai săi, numai de mama sa. De la ea a depris tainele și purtarea cuvioasă a dreptei credințe.
În anul 1393, Imperiul Bizantin pierde regiunea Tesaliei, fiind cucerită de otomanil. Astfel, Sfântul Efrem nu a dorit să fie înrolat în armata otomană și intră ca monah în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu aflată pe Colina Neprihăniților din regiunea Attica (lângă localitatea Nea Makri. Grecia). Peste scurt timp, Sfântul Efrem a fost hirotonit preot și a viețuit în mănăstirea de la Nea Makri până la sfârșitul vieții sale, în 1425.
Sfântul Efrem cel Nou a biruit suferința prin credință
Într-una dintre cele mai crude suferințe care pot exista și care depășește, poate, cruzimea conducătorilor din vremea persecuției primelor secole creștine. În anul 1416, otomanii reușesc să ocupe regiunea Attica și, fără să stea pe gânduri, încep să jefuiască satele și pe locuitorii acestora, ajungând până la mănăstirea „Buna Vestire”. Aici, au prădat toate bogățiile și sfintele odoare, ucigându-i pe viețuitori, însă nu și pe Sfântul Efrem, care a continuat să se nevoiască în peștera aflată în apropierea mănăstirii până în ziua de 14 septembrie 1425, când a fost și el luat rob de aceiași otomani, tocmai când Sfântul împlinea 41 de ani.
Martiriul Sfântului Efrem cel Nou
Timp de opt luni şi jumătate a fost supus la chinuri crunte chiar în incinta așezării monahale în care se nevoise atâta vreme, pentru a se lepăda de credinţa sa curată și mărturisitoare întru Hristos. Văzând chinuitorii că Sfântul Efrem este răbdător și de neînduplecat, s-au gândit să treacă la „următorul nivel”: l-au bătut cu piroane de un dud, apoi l-au spânzurat cu capul în jos și i-au țintuit trupul cu piroane groase de fier. Pentru că nici în urma acestor aspre torturi nu s-a lepădat de Hristos, prigonitorii i-au străpuns trupul rănit cu un lemn înroșit în foc și astfel Sfântul Mucenic și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Era într-o zi de marţi, în 5 mai 1426, exact la ora 9 dimineaţa.
Cum au fost descoperite Sfintele Moaște ale Sfântului Efrem cel Nou
După durerosul său martiriu, mănăstirea în care se rugase atâta vreme a rămas pustie timp de 500 de ani și uitarea s-a așternut peste acel loc. După planul Domnului, în 1945, o monahie pe nume Macaria și-a construit o mică chilie. Cu multă osteneală și răbdare, a reușit să repare Biserica.
În acele momente de trudă continuă, într-una dintre seri, Sfântul Efrem a început să se arate monahiei, însă și altor credincioși apropiați mănăstirii. Li s-a descoperit viaţa sa, martiriul şi locul în care se află îngropate Sfintele sale Moaşte. Urmând indicațiile Sfântului Efrem, maica a rugat un muncitor să sape în locul care i s-a arătat în vis.
Muncitorii au găsit o sobă pe jumătate distrusă, un perete și multe alte lucruri ce dădeau mărturie despre faptul că, în acel loc, cu mult timp în urmă, s-a aflat chilia unui monah. Săpând mai adânc, au găsut capul, dar și celelalte oseminte neputrezite ale Sfântului Efrem cel Nou și, în scurt timp, tot locul s-a umplut de bună mireasmă.
Sfântul Efrem cel Nou, cunoscut ca fiind tămăduitor al tuturor celor bolnavi și suferinzi
De atunci și până în zilele noastre, Sfântul Efrem cel Nou este cunoscut ca fiind tămăduitor al tuturor celor bolnavi și suferinzi, iar părți din Sfintele sale Moaște au fost împărțite în toată lumea ortodoxă, spre vindecarea tuturor care se roagă lui Hristos să-i scape din boli și din încercări necruțătoare.
Sfântul Efrem cel Nou, prăznuit și de ortodocșii români
Pe data de 2 martie 2011, Cuviosul Efrem cel Nou a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, în urma solicitării Bisericii Ortodoxe a Greciei, rânduindu-i-se ca dată de celebrare ziua de 5 mai. Totodată, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, întrunit în şedinţa din 22 mai 2014, sub preşedinţia PF Patriarh Daniel, a decis înscrierea în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române a Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Cea de-a doua zi de prăznuire a Sfântului Efrem cel Nou este pe data de 3 ianuarie, ziua aflării cinstitelor sale Moaşte. Sursa: http://blog.bizanticons.ro