''CALUL TROIAN NUMIT "TEOLOGIE SOCIALĂ" CARE NECHEAZĂ ÎN BISERICĂ
Tendința de a împărți Teologia în segmente specializate, cum sînt cele predate astăzi studenților, "teologie pastorală", "teologie liturgică", "teologie socială" etc., este o abatere ce rezultă din golirea de sensul patristic, după model catolic și protestant, a cuvîntului Teologie.
Dacă în cazul liturgicii avem tangențe cu teologia, prin însăși conținutul obiectului de studiu, în cazul pastorației sîntem aproape cu totul tributari retoricii și cunoștințelor psihologiei omenești, lucru pe care insistă Sfîntul Ioan Gură de Aur în "Tratatul despre preoție".
Arta cuvîntării și cunoștințele psihicului uman sînt calitățile prime pe care le cere Ioan Gură de Aur de la un păstor, căci, "chiar de ar scoate cineva foc din mîini cînd se roagă, dar nu are darul de a cuvînta, nu este bun pentru a păstori pe alții".
Rătăcirea turmei în erezii și credințe false este pericolul cel mai mare de care un păstor trebuie să apere turma. Altfel spus, poți fi păstor bun fără a fi teolog în sens patristic și poți fi teolog fără a fi un bun păstor. Tainele Dumnezeiești nu au nimic cu ascunzișurile omenești: "Căci fiii veacului acestuia sînt mai înţelepţi în neamul lor decît fiii luminii" (Luca 16,8).
Absurditatea "teologiei sociale"
În cazul "teologiei sociale" absurditatea se conține în chiar denumirea obiectului de studiu. Strădania unora de a impune Bisericii o aliniere ideologică prin îndemnuri la "realism" (unde realism înseamnă capitulare), "discernămînt" (unde discernămînt înseamnă adaptare la vicleniile lumii), "trezvie" (unde trezvie înseamnă a vota cu cine trebuie), este o lucrare străină pătrunsă în Biserică în armura unui cal troian cu numele caraghios de "teologie socială".
Teologia nu poate fi socială după cum societatea nu poate fi teologică. Singura societate întru totul condusă de legile lui Dumnezeu, date de Dumnezeu Însuși lui Moise, societate formată dintr-un popor pe care chiar Dumnezeu l-a numit "ales" și al Său, a fost societatea israiliteană descrisă cu lux de amănunte în Vechiul Testament. Și ce a făcut această societate atunci cînd Dumnezeu a venit, în sfîrșit, să trăiască printre ei? L-a ucis.
După mii de ani petrecuți în strădania de a teologiza societatea poporului ales, după pedepse și recompense făcute pentru a impune o viață după legile Dumnezeiești, poporul Îl omoară pe Legiuitorul Ceresc. A propune o nouă "teologie socială", după ce Însuși Hristos a fost ucis de cea mai "teologică" societate, înseamnă un început antihristic. Dar despre nesăbuințele de "teolog social" ale lui Antihrist ne vorbesc detaliat Scriptura și Sfinții Părinți.
Pentru a marca despărțirea Împărăției Cerurilor de societatea oamenilor, Înaintemergătorul lui Hristos nu iese din cetate, ci vine din pustie; nu are haine ca toți oamenii, nu mănîncă hrană omenească și nu pune preț pe viața sa. Marele Proroc Ioan este asocial.
Hristos Însuși este asocial, "nu are unde să-și plece capul" pentru că "nu este din lumea aceasta". Mesia se naște departe de societatea oamenilor, în ieslea animalelor. Asociali devin și ucenicii Săi care și-au părăsit casele cu familiile, lăsînd pînă și morții neîngropați, gest smintitor de asocial, pentru că așa le-a poruncit Hristos. A vorbi de "constructe sociale", cu atît mai mult de o "teologie socială" propovăduită de Hristos și apostoli înseamnă a nu cunoaște chiar esența creștinismului.
A spune "teologie socială" este totuna cu a spune înghețată fierbinte
A spune "teologie socială" este totuna cu a spune înghețată fierbinte, iar încercarea de a întemeia o lumizare a lui Dumnezeu este totuna cu a teoretiza transformarea bărbatului în femeie și a femeii în bărbat. Așa-zisa "teologie socială" este o născocire antihristică produsă în același laborator de unde a ieșit ideologia de gen și alte teorii absurde menite să convingă nu prin claritatea argumentului, ci prin multa vorbire despre subiect. "Căci noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu" (I Corinteni 2, 12).
Dumnezeu S-a înomenit, dar nu S-a lumizat. Însuși Hristos mărturisește despre aceasta în Evanghelia de la Ioan: "Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele" (7, 7);
"Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta" (8, 23);
"Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!" (14, 17);
"Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii" (14, 19);
"Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu" (14, 27);
"Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât" (15, 18);
"Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura" (16, 20);
"Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte" (15, 19); "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (16, 33).
Studiul Sfintelor Scripturi, deprinderea rugăciunii, cunoașterea vieților martirilor și a sfinților care s-au proslăvit în toate timpurile, este o lucrare ce se face în Biserică, de către Biserică și care nu poate fi despărțită de Biserică. În Biserică, adică chiar în biserică, la Liturghie, la Vecernie și Utrenie unde se citesc învățăturile milenare ale sfinților pe care mai apoi le lămurim la agapele creștine și în chilia duhovnicului, la spovedanie și povățuire.
Încă nimeni și nicăieri nu a gîndit o schemă de învățare mai cuprinzătoare, mai bine repartizată pe zile și ceasuri, mai eficientă ca putere de imprimare nu doar în mințile obișnuite cu învățarea, ci chiar și în mințile simple, așa cum au gîndit-o Sfinții Părinți ai Bisericii. Nici o altă școală, oricît de stufoasă ar fi, nu poate concura cu sinteza liturgică, imnografică, apologetică și de cinstire istorică făurită în mii de ani, trecînd prin sitele a zeci și sute de regimuri omenești. Și nicăieri în moștenirea Bisericii nu s-a pomenit vreodată vreo învățătură, sau cîntec despre "teologia socială".
Dați teologilor să citească Cazania și Proloagele, duceți-i la biserică să parcurgă măcar un an liturgic neîntrerupt
Dați teologilor să citească Cazania și Proloagele, duceți-i la biserică să parcurgă măcar un an liturgic neîntrerupt, cu tot ce se citește la strană, poate așa vor apărea mai multe doctorate despre frumusețea Ortodoxiei și va dispărea cu totul aplecarea bolnăvicioasă a teologilor asupra agendei de la Davos. Hristos a înviat!'' - text scris de părintele Savatie Baștovoi, pe contul său de Facebook.