Filosoful Constantin Noica, întemnițat de bolșevici timp de 6 ani (1958-1964), ca șef al lotului „mistico-legionar” Noica-Pillat, după 9 ani de domiciliu forțat la Câmpulung-Muscel
Ultimul cuvânt al filozofului la procesul intentat de bolșevici, în anul 1958, a fost: „Sunt vinovat, dar nu în faţa legilor dumneavoastră, ci în faţa celor din boxă. Iar justiţia pe care o cer este una pe care nimeni nu o poate contesta, cea supremă. În ce mă priveşte, cer pedeapsa maximă şi nu voi face recurs”.
Ca șef de lot în procesul intentat grupului „Noica-Pillat”, Noica a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, din care a executat 6 ani.
În „Jurnalul fericirii”, monahul Nicolae Steinhardt redă momentul reîntâlnirii cu Constantin Noica, după eliberarea din închisoare:
„Vrea să-mi ceară iertare, eu vreau să-i spun şi cât îi sunt de recunoscător şi se iscă o scenă niţel ciudată, în care ne întrecem cu plecăciunile, mulţumirile, scuzele, iertările şi îmbrăţişările. Dar curând ne liniştim şi vorbim deschis şi curat.
În cele din urmă pricepe şi înduioşarea lui e atât de adevărată, mirarea lui dispare atât de lin, ochii lui se uită la mine cu atâta blândeţe, încât îmi uşurează să găsesc cuvintele… lui Dinu îi datorez prilejul fără de care nu m-aş fi putut naşte a doua oară, din apă şi din Duh”.
Cu aproape două luni înainte de trecerea la Domnul, Noica a plecat pe urmele pașilor lui Eminescu, după ce în ultimii ani se luptase pentru facsimilarea manuscriselor eminesciene. Intrând în casa memorială de la Ipotești, însă numai după ce s-a închinat în bisericuța familiei poetului, unde Sfântul Arhanghel Mihail are chipul de copil al lui Eminescu, Noica a vorbit cu cuvintele Arheului:
„Din manuscrisul 2268, fila 34 verso (Despre Arhei): tu însuți puteai să nu te naști, să fii din numărul celor ce n-au fost niciodată… Prin urmare, tu ai fost, ești, vei fi totdeauna.
Copiat de Constantin Noica, 2 octombrie 1984”
A adormit întru Domnul la 4 decembrie 1987, fiind înmormântat la dreapta bisericii Schitului Păltiniș (județul Sibiu).